”Drumul” spre casa memorială a Patriarhului Teoctist

DSCF3215La începutul lunii septembrie a anului 2005, o delegaţie condusă de primarul                      (pe atunci) Chihaia Mihai şi viceprimarul Epuraş Cozmin, a făcut o vizită PF Teoctist la mânăstirea Vorona, unde înaltul ierarh venise pentru câteva zile.

În cele câteva ore cât au stat “la sfat” – cum îi plăcea PF Teoctist să spună – i s-a cerut permisiunea şi binecuvântarea de a ridica în satul său natal Tocileni, o casă memorială, dedicată celui de-al V-lea Patriarh al BOR, ca semn de preţuire pentru o personalitate locală …

Din prima clipă PF Teoctist a apreciat ideea, dar cu binecunuscuta-i cumpătare şi modestie care-l caracteriza, a ţinut să specifice faptul că demararea unui astfel de proiect

“ar fi o povară grea pentru autorităţile locale” şi că “ar fi mult mai bine să se ridice o troiţă frumoasă în centrul satului” – indicând ulterior (în timpul vizitei la Tocileni) chiar şi locul amplasării acesteia.

Pe data de 10 septembrie 2005, PF Teoctist a dat curs invitaţiei de a vizita comuna Stăuceni, respectiv Biserica “Naşterea Maicii Domnului” din localitatea Victoria pe care a ctitorit-o cu multe sacrificii şi şcoala din localitatea Tocileni care din acea zi avea să-i poarte numele, dezvelind personal placa pe care şi astăzi stă scris pentru posteritate Şcoala Gimnazială “Patriarhul Teoctist” Tocileni.

Data de 10 septembrie 2005, avea să rămână în istorie, ziua în care PF Teoctist a păşit pentru ultima oară pe plaiurile natale – atât de îndrăgite de acesta …

După această vizită, timpul a rămas să decanteze sfaturile, ideile, iniţiativele şi amintirile marcate de întâlnirea cu înaltul ierarh … până în fatidica zi de 30 iulie 2007 când PF Teoctist a lăsat toiagul de păstor, trecând la cele veşnice.

Din acea clipă, dar mai ales după ce comunitatea locală din Stăuceni a participat la funeraliile de înmormântare de la Bucureşti, s-a considerat că girul PF Teoctist – dat peste mormânt – de a construi casa memorială din Tocileni – trebuia să se transforme în realitate.

Au urmat numeroase discuţii şi consultaţii pe această temă şi pentru că locuinţa originală în care se născuse PF Teoctist Arapaşu nu mai exista încă din anii 70, iar locul acesteia fusese vândut (înstrăinat), CL Stăuceni ia hotărârea să se construiască casa memorială pe un loc viran din centrul civic al satului Tocileni situat destul de aproape de locul casei autentice (originale). Proiectul casei aprţine domnului Mihai Mihăilescu,                    conductor arhitect în cadrul Muzeului Judeţean Botoşani care a ţinut cont şi de descrierea amănunţită a lui nea Mihai Arapaşu (85 ani), nepotul Patriarhului Teoctist – printre puţinele persoane în viaţă care cunoscuse interiorul casei bătrâneşti ce aparţinuse familiei Arapaşu Gheorghe şi Marghioala din Tocileni.

stauceni - epuras În primăvara anului 2012 se sfinţeşte locul de casă şi în aeaişi zi încep lucrările de ridicare a construcţiei, supravegheate atent de către primarul Epuraş Cozmin Iulian.

În mod firesc trebuiau rezolvate diverse probleme tehnice legate de acurateţea execuţiei diverselor elemente de arhitectură ţărănească, deoarece se găsesc tot mai rar meşteri populari care să stăpâneacă tehnicile specifice sfârşitului de secol XIX, începutului de secol XX, respectiv legarea stufului pe acoperiş, construirea cuptorului cu rejancă lipit cu lut, recondiţionarea sau confecţionarea diverselor obiecte de mobilier popular, etc.

În paralel profesorul Dumitriu Ioan alcătuieşte tematica, etnograf Băltuţă Steliana conturează colecţiile şi se începe munca de căutare, colectare, achiziţie şi triere a exponatelor etnografice cuprinse în mai multe secţiuni distincte: mobilier, ceramică, ţesături, obiecte vechi gospodăreşti, unelte agricole, etc.

La sfârşitul anului 2012 construcţia casei a fost finalizată şi se începe amenajarea parcului care înconjoară gospodăria muzeului, se ridică gardul din piatră şi lemn aferent parcului, se montează podul peste pârâiaşul care tranversează zona.

Pe parcursul anului 2013 şi începutul anului 2014, Patriarhia Română, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Protopopiatul Botoşani dar şi rudele PF Teoctist (Popescu Steluţa – strănepoată, Popescu Maricica – nepoată) ne pun la dispoziţie diverse obiecte personale ce au aparţinut Patriarhului Teoctist, obiecte de mobilier din camera de lucru a acestuia, dar şi obiectelele de patrimoniu, respectiv veşmintele de mitropolit şi patriarh, mantia roşie cu icoane pictate pe care PF Teoctist o purta în luna mai 1999 când a primit vizita Papei Paul al II-lea, crucile pectorale cu engolpion, toiagul de înalt stătător al BOR, diverse medalii şi distincţii pe care le-a dobândit în timpul vieţii, etc.

O echipă formată din etnograf Băltuţă Steliana, arhitect Mihai Mihăilescu şi prof. Ioan Dumitriu încep amenajarea interioară a casei memoriale, care avea să se dovedească mai dificilă (după opinia unora) decât construirea casei în sine, pentru că s-au modificat de mai multe ori planul expoziţional şi modul de amplasare a colecţiilor (în funcţie de numărul şi mărimea obiectelor, autenticitatea, cromatica sau vechimea lor) pentru a alcătui în final un tot unitar bazat pe principii estetice şi de punere în valoare a acestora.

În perioada 2012-2014 IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, face mai multe vizite la Tocileni, urmărind îndeaproape evoluţia construirii casei memoriale dedicate PF Teoctist, binecuvântând fiecare pas pe care l-am făcut, până la finalizarea lucrărilor.

Trebuie să mulţumim pe această cale forte multor persoane care sau implicat efectiv şi afectiv la realizarea casei memoriale PF Teoctist din localitatea Tocileni, domnilor: Aurel Pavel (viceprimar), Mihai Arapaşu (nepotul Patriarhului), Ştefan Albătoaie, Eugen Aniculăesei, Petru Brumar, Gheorghe Bercu, Ilie Lungu, Vasile Leonte, Dan Furnică, dar şi multor credincioşi care au făcut donaţii în obiecte, tuturor celor care ne-au încurajat şi în mod deosebit trebuie evidenţiată implicarea aproape obsesivă a primarului Epuraş Cozmin Iulian de a finaliza în termen, fără compromisuri şi la un înalt nivel, acest proiect de suflet pentru comunitatea noastră.

Sfinţirea Casei memoriale PF Teoctist a fost săvârşită în data de 4 mai 2014 de către IPS Teofan, Mitropolotul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi înalţi ierarhi.

Şi iată, la aproape 100 de ani de la naştere şi 7 ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire PF Teoctist Arapaşu – în anul de graţie 2014, Consiliul Local Stăuceni, cu vrerea Bunului Dumnezeu, cu sprijinul material, moral şi logistic al Patriarhiei Române, Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Protopopiatului Botoşani şi cu ajutorul unor buni credincioşi ai bisericii noastre strămoşeşti, ne-am învrednicit să ducem la bun sfârşit gândul inimii noastre, de ridicare a casei memoriale spre pururea pomenirea Părintelui Nostru.

Casa memorială dedicată Prea Fericitului Patriarh Teoctist Arapaşu, este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, cu o secţiune caracteristică sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, formată din tindă şi două odăi, prispă cu deregi şi acoperiş din stuf, şopron pentru unelte agricole şi coşăr împletit din nuiele în ogradă.

Tinda oferă o expoziţe permanentă de fotografie ce încearcă să surprindă în memoria imaginii, cele mai importante momente din drumul lung al vieţii, credinţei şi ascezei monahale pe care a purces copilul Toderaş în Duminica Tomii  a anului 1928.

Şi poate nu întâmplător ele sunt expuse cronologic, în sensul invers acelor de ceasornic – încercând parcă să întoarcă timpul … sau măcar să-l oprească pentru o clipă în faţa vizitatorului şi a veşniciei.

Odaia din dreapta este cea în care locuia familia – părinţii cu cei 11 copii. Aici spaţiul este drămuit cu grijă după firea, datina şi obiceiurile ancestrale ale ţăranului: cuptor deschis cu arc, prichici, rejancă şi plită, patul şi laviţele, culema pentru hainele de sărbătoare, blidarul, lingurarul, măsuţa joasă cu scăunele, lada de zestre, uneltele pentru   tors şi ţesut.

Şi cum altfel, în ungherul dinspre răsărit, deasupra candelei veghează o icoană veche zugrăvită pe lemn, împodobită creştineşte cu ştergar şi busuioc.

În odaia din stânga s-a amenajat camera de lucru – dedicată exclusiv PF Teoctist şi cuprinde colecţia de bază ce conţine piese cu valoare memorială deosebită: veşmintele ce au aparţinut Patriarhului Teoctist, obiecte personale, mobilier,  o bibliotecă cu cele 17 volume de predici, omilii şi meditaţii reunite în colecţia „Pe treptele slujirii creştine”, un volum cu titlul „Slujind Altarul străbun” ,  dar şi alte publicaţii care au văzut lumina tiparului prin grija PF Teoctist Arapaşu. Tot aici pot fi văzute numeroase medalii, plachete şi distincţii, dobândite de PF Teoctist în timpul vieţii.
Păşind cu emoţie şi evlavie, vizitatorul va descoperi câte puţin din fiinţa şi personalitatea omului şi ierarhului de excepţie care a fost PF Teoctist Arapaşu.

Dar dincolo de numeroasele distincţii şi de bogata activitate monahală, de muncă administrativă şi de reprezentare a BOR, Patriarhul Teoctist a rămas în conştiinţa românilor ca un păstor cu chipul blând şi vocea caldă, un om echilibrat care radia bucurie, linişte lăuntrică şi o infinită bunătate.

N.A.                                                                                                                                                  Pe 30 iulie(luna curentă) 2014 se împlinesc 7 ani de la trecerea la cele veşnice                                       a PF Teoctist !

 Ioan Dumitriu

––––––––––

Prea Fericitul Patriarh Teoctist Arapaşu

Repere Biografice                                                                                                                                       – 1915, 7 februarie – s-a născut în satul Tocileni, judeţul Botoşani, ca cel de-al zecelea copil al familiei Dumitru şi Marghioala Arăpaşu. La botez primeşte numele Toader.                                                                                                                                                                                                                                                                     – 1921-1927 – urmează cursurile şcolii primare în satul natal.                                                                                                                                                                          – 1928, în Duminica Tomii – intră ca frate la schitul Sihăstria Voronei.                                                                                                                                                                                                     – 1931 – este admis în randul fraţilor-elevi la Seminarul Monahal de la Mânăstirea Neamţ.                                                                                                                                                                     – 1932 -1940 – urmează cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mânăstirea Cernica obţinând diploma de seminar.                                                                                                                                                               – 1935, 6 august – depune voturile monahale la Mânăstirea Bistriţa, Neamţ, primind numele de Teoctist.                                                                                                                                                                  – 1937, 4 ianuarie – este hirotonit în treapta de ierodiacon.                                                                                                                                               – 1940 -1944 – urmează cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti.                                                                                                                                      – 1945 – obţine licenţa în Teologie cu calificativul „Magna cum laudae”.                                                                                                                                                      – 1945, 25 martie – este hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.                                                                                                                                             – 1946, martie – numit mare ecleziarh al Catedralei Mitropolitane din Iaşi.                                                                – 1946-1947 – urmează cursurile Facultatii de Litere si Filosofie la Universitatea din Iaşi                                                                                                                                                                                                       – 1946-1950- Indeplineşte funcţiile de Mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane, Exarh al mânastirilor, iar din anul 1948, Vicar administrativ al Mitropoliei şi ridicat la rangul de Arhimandrit.                                                                                                                                                – 1950, 28 februarie – la propunerea patriarhului Justinian Marina este ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Episcop Vicar Patriarhal.                                                                                                                         – 1950, 5 martie – hirotonit în treapta arhieriei de către Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Firmilian al Olteniei si Episcopul Chesarie al Dunării de Jos.                                                                                                           – 1950-1954 – Rector al Institutului Teologic din Bucureşti, avand atribuţii de Secretar al Sfântului Sinod şi de Vicar la Arhiepiscopia Bucureşti.                                                                                                                                                                             – 1962, 28 iulie – ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Halmagiului.                                                                                                                                                               – 1969-1970 – numit de Sfântul Sinod ca  locum tenens al Episcopiei Oradiei.                                                                                                                                                  – 1973, 28 ianuarie – ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei.                                                                                                                                                      – 1977, 25 septembrie – ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei si Sucevei.                                                   – 1981-1982 – numit de Sfântul Sinod ca  locum tenens pentru scaunul de Mitropolit al Transilvaniei.                                                                                                                                           – 1986, 9 noiembrie – ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi instalat  la data de 19 noiembrie 1986.                                                                                               – 1999, 7-9 mai – primeşte vizita Papei Paul al II-lea, fiind prima vizită a unui Suveran Pontif într-o ţară majoritar ortodoxă.  Vizita a avut  un impact ecumenic fără precedent pentru ţara noastră.                                                                                           – 2005, 10 septembrie – vizitează pentru ultima oară locurile natale: satul Tocileni, satul Victoria şi mânăstirea Vorona.                                                                                                                                                              – 2007, 30 iulie – lasă toiagul de păstor şi trece la viaţa veşnică la vârsta de 92 de ani. Trupul său este depus întru nădejdea Învierii în Catedrala patriarhală din Bucureşti.

                                              Titluri şi distincţii                                                                                                                                                   – 1999, 21 mai – i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce.                                                                                                                                                                             – Membru de onoare al Academiei Române (1999)                                                                                                                                                                                                     – Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti (1995) şi al altor universităţi din ţară.                                                                                                                                           – Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Lublin, Polonia (2000).                                                                                                                                                                     – Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru tipărirea în 1988 a ediţiei jubiliare a Bibliei de la Bucureşti (1991).                                                                                                                                                                         – Ordine bisericeşti acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei şi de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Ciprului, Cehiei şi Slovaciei şi Finlandei.                                                                                       – Decorat post-mortem de catre Preşedintele Romaniei cu Ordinul Naţional  Steaua Romaniei în grad de Colan.

                                                            Activitate publicistică                                                                                                                                                                 – A alcătuit monografia închinată Mitropolitului Iacob Putneanul (1750-1760).                                                                                                                                                     – A editat Liturghierul românesc de la 1679 al Mitropolitul Dosoftei.                                                                                                                                                                     – A publicat monografiile “Mitropolitul Iacob Putneanul” cu o ediţie în limba engleză, ”Sf. Vasile cel Mare în evlavia  credincioşilor ortodocşi români”. “Mitropolitul Dosoftei – ctitor al limbajului liturgic românesc”                                                                                                                                                                         – A editat în transliterare  “Dumnezeiască Liturghie” a Mitropolitului Dosoftei (1679) şi a tipărit ediţia jubiliară din 1988 a “Bibliei de la Bucureşti” (1688).                                                                                                                                                                   – Este autor al şaptesprezece volume de predici, omilii, meditaţii reunite în colecţia „Pe treptele slujirii creştine”  şi un volum cu titlul „Slujind Altarul străbun”                                                                                                                                          – Ca Patriarh, a îndrumat întreaga activitate editorială de la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă; A publicat studii, articole, cuvântări în „Biserica Ortodoxă Romană”, „Glasul Bisericii”, “Mitropolia Olteniei”, “Mitropolia Banatului”, “Telegraful Român”, Cărţi de rugăciuni, Pastorale.                                                         Construcţii şi restaurări de biserici                                                                                                                              – Ctitor al bisericii din Victoria, Botoşani cu hramul Naşterea Maicii Domnului şi al bisericii Mânastirii Popeşti-Leordeni cu hramul Duminica Sfinţilor Români; Rezidirea Bisericii Sfântul Spiridon – Vechi, demolată în timpul regimului comunist,  în anul 1987.                                                                                                 – A iniţiat şi terminat restaurarea şi construcţia unor noi mânăstiri şi biserici, construind multe biserici din temelie, printre care:                                                                                                                                                               – La Arad, a sprijinit redeschiderea mânăstirilor Hodoş-Bodrog, Gai şi Prislop. A iniţiat şi a pus în operă restaurarea şi pictarea unui număr mare de biserici,  a transformat şi restaurat Catedrala şi reşedinţa episcopală din Arad, înzestrând-o cu un paraclis.                                                                                                                 – În Oltenia s-a îngrijit de restaurarea mânăstirilor: Tismana, Polovragi, Paraclisul mitropolitan „Duminica Tuturor Sfinţilor”;                                                                                                                                                                – În Moldova s-a îngrijit, de restaurarea mânăstirilor: Neamţ, Secu, Sihăstria, Bistriţa, Tazlău, Horaiţa, Slatina, Dragomirna, Bogdana, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Putna (zidul de incintă, Paraclisul şi rezidirea Palatului Domnesc al lui Ştefan cel Mare), Râşca, Vorona.
– În Iaşi: Catedrala Veche Sfântul Gheorghe, Catedrala Mitropolitană, Bărboi, Cetăţuia, Turnu Galatei, Frumoasa, etc.                                                                                                                                                                        – În Arhiepiscopia Bucureştilor a dus la îndeplinire iniţiativele Patriarhului Justinian în ceea ce priveşte restaurarea sau construirea unor mânăstiri: Dealu, Viforâta, Schitul Maicilor (translatată), Ghighiu, Cheia, Zamfira, Plumbuita, Căldăruşani, Ţigăneşti, Pasărea, Cernica, Sitaru, Suzana, Schitul Cricov, Techirghiol, etc.

Tocileni – Scurt istoric

Satul Tocileni este cea mai veche aşezare din comuna Stăuceni, situându-se la cca. 5 km de reşedinţa de comună, pe malul stâng râului Sitna.

Prima atestare documentară este din 24 martie 1534 în care apare menţionat într-un document „ … şi satele … dar şi Odaia Tohileni în jos pe Sicna … „

Este menţionat pe „Harta Moldovei” întocmită de Dimitrie Cantemir la 1716, ca făcând parte din ocolul Botoşanilor. Apoi dispare din documente, fie prin rotire,  fie prin asimilare de alt sat (Talpa).

La 1816, în Condica visteriei se menţionează la capitolul moşii fără sate:

„Tohilenii a mânăstirii Golăii şi Neculai Soroceanu,  în ocolul Coşulei, ţinutul Hârlăului”.

Numele satului este un derivat antroponim „Teofil” – „Tofil” – „Tocil” şi sufixul „-eni”, în contextul în care a fost numit Tofileni la 1820.

Alte nume: Tochilenii (1830), Odaia Tohileni (1831), Tihuleni (1860).                                                                                  Numele de TOCILENI a rămas neschimbat din anul 1887.

Din amintirile Patriarhului Teoctist Arapaşu

„Familia cu valori morale nepreţuite”

”De copil am învăţat, de la vatra şi înţelepciunea părinţilor mei – sfinţi pururea pentru mine – odata cu însemnătatea chemării clopotului la slujbele Bisericii, păstrarea rânduielilor ei şi că trebuie să mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul vieţii ”

”Era greu pentru ei, căci eram zece copii, cu ei 12,  în anii 1915, când am venit eu pe lume …

Dar nu am auzit de la ei decât cuvinte de încurajare,  de nădejde în Dumnezeu. Nu aşteptau ajutoare din nicio parte, nu aşteptau să primească ceva fară muncă, daruri sau drepturi …

Tatăl meu şi mama mea purtau ei înşişi de grijă gospodăriei şi nu le lipsea nimic.                                                                  Şi nu posedau altceva decât acea gospodărioară foarte modestă pe care o mai văd şi astăzi, când merg spre locurile natale din Moldova, unde mai sunt încă gospodării şi case acoperite cu stuf, ca aceea pe care ochii mei au vazut-o odată cu lumina zilei”.

”Ce valori nepreţuite, morale, se cultivau într-o asemenea familie ! Nu se auzeau minciuni, vorbe deşarte despre vecini sau despre alţii. Ci, dimpotrivă, numai lucruri frumoase.

Pot să spun câtă însemnătate avea respectul pentru semeni… Cel puţin doi din familie trebuia să fie în fiecare sărbatoare şi duminică la biserică unde mergeau pregatiţi … şi aduceau acasă anafură, daruri ale Duhului Sfânt din sfinţenia Bisericii, aduceau binecuvântare, aduceau cuvânt ziditor de bucurie. Aceasta este comuniunea, una dintre frumuseţile Ortodoxiei, ale românilor, ale familiei româneşti”.

„Mânăstirea satului meu”

     ”As vrea să cinstesc memoria învăţătorului meu de la şcoala primară din Tocileni, Gheorghe Romanescu, un om deosebit,  cu suflet ales şi cunoştinte enciclopedice, un adevărat profesor universitar, căruia îi păstrez o frumoasă amintire.

De la el am învaţat nu numai religia, căci mergea cu noi la biserică, dar şi istoria, cu domniile voievozilor, măreţia lor şi de asemenea, literatura, pe Eminescu şi pe alţi mari scriitori ai noştri…

Un adevărat apostol a fost acest bărbat, fiu de preot, care m-a ajutat chiar şi atunci când, după absolvirea şcolii, am plecat la mânastire fără ştirea şi învoirea familiei, a părinţilor, lămurindu-i să mă lase să-mi urmez drumul chemării mele …

Aşadar, eu am ieşit, pot zice, dintr-o mânastire, care era satul meu natal, adapostit între colinele blânde ale Botoşanilor, cu datini frumoase şi oameni credincioşi, cu prunci sănatoşi şi tineri plini de virtuţi, unde nu se auzise de păcatele şi rătacirile de astăzi …

Am ieşit din mânastirea satului meu şi am intrat în altă mânăstire, la Vorona, ce se afla la vreo 30-40 km de casă, dar care atunci mi se părea foarte departe, dincolo de orizont…”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Botosani. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s